O operă dominată de teme precum călătoria, exilul sau nostalgia lumilor primitive. Autorul ei – scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le Clézio, care a primit Nobelul pentru Literatură. Academia Suedeză şi-a motivat alegerea: Le Clézio este „scriitorul rupturii, al aventurii poetice şi al extazului senzual, exploratorul unei umanităţi de dincolo de civilizaţia care domină“. Autorul a răspuns într-o conferinţă de presă improvizată la Paris, la cîteva ore de la anunţul oficial: „Este o descriere foarte elogioasă, nu sînt sigur că o merit“. Discret, reticent faţă de societatea de consum şi rezervat faţă de media, Le Clézio a dorit să transmită, în esenţă, următorul mesaj: „continuaţi să citiţi romane şi să vă puneţi întrebări“. Prin intermediul lecturii ajungi „să te întrebi asupra lumii actuale, fără a avea răspunsuri prefabricate, care pot fi prea schematice“ – crede scriitorul. Pentru acesta, „romancierul nu este filozof, nici tehnician al limbajului, este un individ care scrie, care îşi pune întrebări“. „Dacă există un mesaj de transmis, acesta trebuie să suscite întrebări“ – insistă autorul. JMG Le Clézio afirmă că „nu aparţine nici unui curent“ literar: „scriu pentru că îmi place să scriu“. Horace Engdahl, secretarul permanent al Academiei, a apreciat că „opera sa are un caracter cosmopolit. Da, este francez, dar mult mai mult un călător, un cetăţean al lumii, un nomad“. În acelaşi timp, Engdahl a agitat spiritele în rîndul autorilor şi criticilor americani, şi aşa destul de tulburate în urma anunţului de anul acesta, spunînd că scriitorii americani sînt prea insulari şi nu s-au implicat în „marele dialog“ al literaturii. Ce-i drept, ultimul american care a cîştigat Nobelul pentru Literatură a fost romancierul Toni Morrison, în 1993. Cînd i s-a cerut opinia, Le Clézio a replicat: „nu cred că poate cineva să spună că literatura americană este aşa sau altfel