In 1858, cand Franta si Japonia semnau primul lor tratat diplomatic, politic si comercial, arhipelagul nipon iesea din aproape trei sute de ani de izolare. Deschiderea sa spre lume a insemnat occidentalizarea in ritm alert a Japoniei, tara care si-a pastrat insa intacte traditiile si cultura populara.

Fascinatia a fost, apoi, reciproca intre occidentali si japonezi, dar mai ales intre francezi si japonezi. Pictorii francezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea erau pur si simplu indragostiti de stampele japoneze. Claude Monet, de exemplu, avea o colectie de nu mai putin de 400 asemenea stampe.

Iar fratii Goncourt, cei care au infiintat de fapt prestigiosul premiu literar Goncourt, au fost initiatorii "japonismului", un curent de societate, de fapt: multi francezi, in special artisti, dar si burghezi in cautare de exotism, incepusera sa-si decoreze locuintele cu stampe, masti, ceramica si paravane japoneze si chiar sa poarte elemente de vestimentatie venite din Japonia, cum ar fi celebrul yukata - un fel de halat de casa imbracat atat de femei, cat si de barbati.

Relatiile franco-japoneze au trecut printr-un con de umbra in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dar, dupa Jocurile Olimpice organizate la Tokio in 1964, Franta redescopera Japonia. Mai mult decat atat, Franta descopera ca Japonia, in decurs de 25 de ani, a devenit a doua putere economica a lumii. Presedintele Jacques Chirac a fost un fervent admirator al Japoniei, unde s-a dus, in vizite private sau oficiale, de aproape douazeci de ori. Tot el i-a adus la Paris pentru prima oara pe jucatorii de summo, protagonistii unui joc pe cat de simplu, pe atat de subtil, adevarati monstri obezi daca ii privim superficial, dar care sunt considerati niste zei vii in Japonia.

Astazi, la Paris, Japonia este prezenta la fiecare pas in primul rand prin numeroasele restaurante cu specific japonez