Jurnalist de-o viaţă, scriitor „cu acte” de când a intrat în Uniunea Scriitorilor, Ion Cristoiu este un „personaj” aidoma celor pe care adesea le evocă. Aşteptându-l în capătul străzii Nicole Iorga, am aflat de la cetăţeanul ocupat cu treburi administrative în curtea de vizavi: “Uitaţi, la etajul acela locuieşte. Volkswagen-ul ăla micuţ este al lui. Da’ să ştiţi că n-a venit de la bibliotecă. La două vine, de obicei!”. Într-adevăr, la 13.55, o vestă celebră, încă nevândută la licitaţii în scop caritabil, a anunţat că omul care îmi făcea cu mâna, discret, era Ion Cristoiu. M-a condus acasă, printre tonele de cărţi, hârtii, dosare, manuscrise, unde am demarat un interviu despre „Veselia Generală“, cartea de proză satirică pe care o pregăteşte, şi care a deviat inevitabil, spre gazetărie, istorie, politică, îndoieli. Mai ales îndoieli.
- S-a făcut mare caz de acea ştire cu găina care a făcut pui vii!
- Nu ştiu dacă era inventată, dar corespundea unei realităţi româneşti. Am mai spus-o, ar trebui pusă în primele lecţii ale manualelor de gazetărie, pentru că o găină care face ouă nu este ştire, una care face pui vii, da. Gazetăria operează cu categoria interesantului având punct maxim senzaţionalul. Sub-interesantul nu este ştire. Aici este marea problemă a generaţiei actuale... Mulţi intelectuali cer presei să fie altfel. Nu trebuie să confundăm presa cotidiană, televiziunile, cu revista fundaţiilor regale, deci cu revistele de specialitate. Din start, cine lucrează în presă trebuie să se supună unor reguli, care nu sunt ale scriitorului sau ale cercetătorului. Dintotdeauna, presa a lucrat cu senzaţionalul şi interesantul. Vrei să consumi faptele din jur, citeşti ziare. Vrei literatură, citeşti Shakespeare, citeşti...
- ... Bulgakov? Rămâne Bulgakov autorul dvs preferat?
- Rămâne autorul preferat pentru că
