Cu oarece ani în urmă lucram la o revistă lunară pe care voia să o achiziţioneze un rege al gunoaielor. Băiat popular, marele salubrizator voia neapărat să fie şi simpatic membrilor redacţiei, pentru ca aceştia să nu fugă în cazul eventualei schimbări de patron. În scopul ăsta mai apărea cu câte o sticlă de "ceva fin" şi făcea o conversaţie plină de umor forţat, cu noi.
Venea în redacţie cu sacoul lui de firmă, la care avea ataşată o insignă masonică din aur, de dimensiunile unei farfurii mari (asta da discreţie frăţească), şi ne spunea diverse pilde de viaţă, să vedem cât de deştept şi bogat este el. Înghiţisem povestea cu faptul că a plecat de jos, că începuse cu o afacere măruntă cu piei de câini pentru mănuşi şi, cu un aer destul de plictisit, toţi lucrătorii de la publicaţiunea cu pricina ne făceam că-l admirăm.
Într-o seară, după ce răsese vreo patru păhărele cu whisky, a simţit nevoia să se dea mare cu succesele lui la femei. În tinereţe, când, după spusele lui, era o frumuseţe de om, nu avusese parte de foarte multe dame, fiindcă era timid şi nu prea avea bani. De când se îmbogăţise însă, învârtea femeile în stil mare. Ne-a spus şi secretul. Avea o maşină puternică, un patru ori patru, de producţie germană, pe care o folosea doar când ieşea în oraş la agăţat. După el, măgăoaia costase imens, dar făcea, era "ăl mai adevărat aspirator de muieri, dom’le". Dacă ne uitam în gura lui, trebuia doar să oprească la stop şi i se umplea gipanul de femei. Mi-a făcut şi marea onoare să-mi arate interiorul maşinii, tapisat cu piele fină, unde avea şi un frigider garnisit cu sticle de şampanie. O cutiuţă cu prezervative era aşezată, probabil pentru impresie artistică, lângă schimbătorul de viteze. Mi-a făcut cu ochiul, a orăcăit că bancheta din spate, dacă ar putea vorbi, ar da de lucru tuturor tabloidelor din ţară pe mai multe luni şi mi-a p