Pentru ca e 8:30 si la 9:00 trebuie sa fii la serviciu, pentru ca e 22:45 si tramvaiele, troleele si autobuzele mai circula doar in retragere la matca iar metroul nu ajunge chiar oriunde in Bucurestiul asta, pentru ca n-ai chef sa-ti iei moaca de sardina si de bunavoie si nesilit de nimeni sa te autoconservi alaturi de alte sardine mai mult sau mai putin agitate, pentru ca pur si simplu n-ai chef sa vezi oameni, pentru ca vrei sa dai mp3-playerul la maximum si sa fumezi in drum spre oriunde te duci.
Pentru ca e ca si cum ai sta in casa, pentru ca n-ai masina, pentru ca ti-a expirat abonamentul si n-ai chef de amenda (in ziua in care iti expira abonamentul dai nas in nas cu controlorii, de parca ar detine un computer unde esti si tu bagat si stiu exact cand sa te caute), pentru ca ai chef sa iti povestesti problemele unei persoane straine cum ar fi taximetristul, care iti ia bani doar pentru drum (extra, ce-i drept), si nu si pentru consiliere.
Lasand la o parte filmul "Taxi driver", pentru ca nu toti taximetristii sunt Robert de Niro, fara sa ascultam in masina lor galbena Bula Matari cu "Taxi drivers must die", fara sa-i judecam ca ne fura camasa, tricoul, ciorapii in dungi de pe noi atunci cand accelereaza aparatul din pedala, fara sa ne uitam stramb la ei cand se injura cu alti soferi desi nu au dreptate, trebuie sa recunoastem ca taximetristii din Bucuresti sunt o continua sursa de umor.
Logic, daca ignori faptul ca fiecare calatorie te poate costa viata si, mai ales ca, daca i-ai cunoaste dinainte, probabil nu te-ai urca cu ei in masina nici pentru un concert The Doors cu Jim Morrison solist in 2008.
Ce trebuie sa mai stii inainte sa te imbarci intr-un taxi "final destination"? Ca e fumat sa mai fii obtuz in ziua de azi, ca nu mai e la moda sa bagi oamenii in stereotipuri, prin urmare daca taximetristul e tigan, e
