Steaua revine în lumea baschetului la 17 ani de la ultimul titlu de campioană. Succesul care altădată era sinonim cu baschetul jucat de stelişti este pe cale să fie refăcut, însă drumul către al 22-lea titlu din palmaresul clubului este lung. Majoritatea puştilor din noua echipă a Stelei nici nu se născuseră atunci când actualul lor antrenor, Costel Cernat, turna 63 de puncte în coşul celor de la Maccabi Tel Aviv, într-o partidă istorică jucată în octombrie 1984 în Sala Floreasca.

Cu patru americani printre titulari, Maccabi, una dintre forţele Europei la acea vreme, avea să se plece în faţa tirului incredibil din spatele semicercului, lui Cernat cu 15 aruncări reuşite, de 3 puncte.

Era o perioadă în care echipe de tradiţie în Europa, cum ar fi Badalona, Bologna sau Villeurbane, plecau înfrânte de la Bucureşti. Drumul deschis de legendele Folbert, Nedef sau Fodor era continuat de Pârşu, Opşitaru, Căpuşan, Zdrenghea, Netolitzchi sau Cernat şi, ca în mai toate sporturile la acea vreme, marea rivalitate cu Dinamo dădea naştere la meciuri de vis. Militarii au rămas în prezent doar cu amintirea acelor vremuri de glorie şi poate acesta a fost şi motivul pentru care, atunci când s-a pus problema reînfiinţării secţiei de baschet, foste glorii au reacţionat imediat.

Reînnodarea tradiţiei

După Revoluţie, Steaua cucerea ultimul titlu în 1991, urmat apoi de câteva prezenţe în fazele superioare ale campionatului. Despărţirea de clubul militar în 1999 şi înfiinţarea unei structuri private sub numele BC Steaua avea să fie piatra de moară care a tras clubul militar la fundul apei.

Echipa a decăzut complet în condiţiile dubioase ale lipsei unui sprijin financiar care părea sigur la început. După câţiva ani de anonimat şi o revenire temporară pe prima scenă pentru un sezon în 2001-2002, totul s-a năruit, echipa desfiinţâ