Majoritatea loţiunilor, cremelor şi cosmeticelor pe care le folosim zilnic sunt testate pe animale. Iepurii, şoarecii, maimuţele, câinii şi pisicile “o încasează” în locul nostru, pentru ca produsele pe care le cumpărăm să nu aibă efecte secundare nedorite. Indiferent de rezultatele acestor teste, animalele folosite sunt omorâte, după ce au fost chinuite şi închise în spaţii înguste, unde nimic din ceea ce li s-a întâmplat nu a fost din voia lor. În mare parte a timpului ele sunt anesteziate, incapabile să se ţină pe picioare, să înghită sau să clipească, iar multe dintre ele suferă îngrozitor.

Se estimează că un număr de până la 100 de milioane de animale sunt folosite anual în experimente, din care aproximativ 10 milioane sunt închise în laboratoarele ţărilor Uniunii Europene. De la rozătoare şi până la mamifere de talie mare, animalele sunt supuse unor teste dure, ale căror rezultate sunt necunoscute sau doar intuite: şoarecii sunt folosiţi în fiziologie, toxicologie şi studii despre cancer, iepurii în teste privind iritaţiile oculare, pisicile în neurochirurgie, iar câinii în cardiologie şi endocrinologie. Acestea sunt doar câteva exemple, domeniile în care animalele sunt folosite în experimente fiind mai multe: genetică, studiul comportamentelor, testarea de pastile şi de cosmetice. Animalele sunt folosite şi în scopuri educaţionale, de reproducere şi de apărare. Controversa creată în jurul întrebării dacă animalele simt durere există de mii de ani. Încă de pe vremea lui Aristotel se testează pe animale vii, iar de la experimentul lui Pavlov cu câinele, care a revoluţionat cercetările asupra reflexelor condiţionate, şi până la oaia Dolly, care a fost clonată, ştiinţa a evoluat enorm cu ajutorul animalelor. Însă de-a lungul timpului s-a pus problema dacă animalele simt durerea şi conştientizează ce li se întâmplă, precum şi dacă este etic să n