Am revazut, pe un canal francez, nu demult, un film cu si despre el. Jean Marie Gustave Le Clézio nu mai era tinarul furios din anii '60. Alesese postura insului detasat si reticent cu masura, saturat si inteleptit de fostele elogii, de trecuta glorie, situat cu premeditare in afara lumii. Atitudinea sobra si riguroasa a scriitorului francez i-a impresionat, se vede, pe academicienii suedezi. Nu putem lasa fara un scurt comentariu recenta decernare a premiului Nobel pentru literatura. In Romania, verdictul a fost o surpriza. Nu cred ca gresesc. Nici specialistii in literatura din Hexagon nu au banuit decizia. Academia suedeza (care e un Judecator tot mai capricios) i-a surprins inca o data pe toti. Cistigatorul se numeste, asadar, Jean Marie Gustave Le Clézio. Are 65 de ani. A debutat, in 1963, cu un roman care i-a adus elogii, notorietate si premiul Renaudot, roman "puzzle", fara desfasurare epica, intitulat "Procesul verbal". Au urmat, intr-un ritm invidiabil (o carte pe an), alte citeva zeci. Tinarul furios de la inceput a devenit un retras. Desi nu se fereste de presa, Le Clézio nici nu o cultiva. Ce va fi dupa Nobel, nu stim... Am intrebat, intr-o scrisoare, pe un prieten din Marea Britanie daca impresia, acolo, a fost diferita. Nu a fost deloc, mi-a raspuns: "Si aici alegerea lui Jean Marie Le Clézio a stirnit mirare. Dar englezii se arata surprinsi mereu de deciziile juriului. Si cind a cistigat Doris Lessing au fost luati pe nepregatite. Ca sa nu mai vorbesc de Orhan Pamuk... In Anglia, opinia dominanta este ca juriul opteaza inadins pentru autori care nu ar reprezenta o alegere evidenta. (Ma refer la «grei», precum Philip Roth, Michel Tournier sau Haruki Murakami). Bineinteles ca ulterior mecanismul de «adaptare» rapida a fostilor marginali in circuitul greilor functioneaza perfect. Le Clézio era cvasinecunoscut. Criticii, insa, si-au facut repede temele si