Copilul tău este trist de ceva vreme, nu are chef de joacă, nu pare interesat de nimeni şi nimic din jurul lui şi este greu de înveselit? Depresia ar fi ultima problemă la care te-ai gândi. Şi tu, ca majoritatea părinţilor, gândeşti că depresia apare numai la adulţi. "Are doar 6 ani, nu poate fi depresiv, pentru că nu-i lipseşte nimic", îşi spun părinţii.
Din păcate, episoadele depresive nu ocolesc copiii şi este bine să intervii atunci când suspectezi că micuţul este mai trist decât ar trebui.
Tristeţe sau depresie?
Nu orice tristeţe trebuie să te ducă cu gândul la o depresie, pentru că şi copilul, la fel ca adultul, poate avea momente de apatie şi este irascibil. "Tristeţea este firească şi în situaţia în care copilul a trecut prin întâmplări neplăcute. Depresia este însă mai mult decât o tristeţe. Ea este mai lungă, poate să dureze între trei şi opt luni şi are cauze mai puţin grave", explică asist. univ. dr Iuliana Eparu, medic specialist în psihiatria copilului şi adolescentului, de la Spitalul de Psihiatrie "Prof. dr Al. Obregia".
Problema cea mai mare pe care o ridică depresia la copii este că ei nu pot verbaliza tristeţea, ei nu spun "mă simt trist", aşa încât părinţii sunt cei care trebuie să identifice manifestările ei. Recunoaştem un copil cu depresie după lipsa chefului de joacă. El spune că este plictisit, fiindcă acesta este un concept pe care-l înţelege şi-l exprimă mai uşor. Un alt semn al depresiei este faptul că acel copil nu poate fi înveselit. Un copil care este doar trist, fără să sufere de depresie, se înveseleşte imediat dacă părinţii îi propun să se joace sau să meargă în parcul de distracţii. Copiii cu depresie se însingurează, sunt iritabili, părinţii nu le intră în voie cu nimic, iar relaţia cu cei din jur este afectată. Performanţele şcolare sunt şi ele afectate, copiii nefiind interesaţi d
