Alegerea presedintelui Statelor Unite este un proces complex si cand electorii isi vor exprima optiunea la 4 noiembrie ei vor vota de fapt pentru un grup de mari electori reuniti in cadrul unui colegiu electoral.
Acest colegiu, considerat o relicva constitutionala din secolul al XIX-lea, este cel ce alege presedintele si vicepresedintele. Creat prin cel de al XII-lea amendament al Constitutiei in 1804, colegiul are 538 de membri, iar castigatorul este cel ce obtine majoritatea absoluta, 270 de voturi.
Fiecare stat este reprezentat de mari electori in numar egal cu numarul senatorilor si reprezentantilor care ii reprezinta in Congres. Districtul Columbia, care inglobeaza capitala, Washington, nu are nici un reprezentant cu drept de vot in Congres, dar are trei mai electori. Statul cel mai populat, California, are 55 de mari electori, iar statele cele mai putin populate au minimum trei. In caz de egalitate, ii revine Camerei Reprezentantilor alegerea viitorului presedinte, ceea ce s-a produs in 1800 si in 1824. Iar Senatul este cel care alege vicepresedintele, cum a fost cazul in 1836.
Cu acest sistem, este posibil ca presedintele sa fie ales fara a obtine majoritatea absoluta a sufragiilor populatiei. Cum s-a intamplat in 2000 si in alte trei alegeri in cursul istoriei SUA.
Anomalia este posibila din cauza ca in aproape toate statele – cu exceptia Maine si Nebraska, care au instaurat o doza de proportionalitate – candidatul care a obtinut cele mai multe voturi intr-un stat este reprezentat de toti marii electori ai acelui stat in cadrul colegiului electoral. Astfel, in California este suficient ca un candidat sa obtina un vot mai mult decat adversarul sau pentru a angrena toti cei 55 de mari electori ai acestui stat.
Din cauza acestui sistem, candidatii privilegiaza statele-cheie (Florida, Ohio, Pennsylvania, Michigan, C
