Toata lumea pariaza pe capacitatea noastra slaba de guvernare macroeconomica si monetara. Degradarea de rating asociata cu dependenta Romaniei de finantarea externa, in conditii de criza acuta, poate sa duca la intinderea, mai devreme sau mai tarziu, a mainii salvatoare spre FMI sau BCE pentru a evita intrarea Romaniei in incapacitate de plata.
Datoria externa este mare. Leul fiind convertibil, dar nefiind moneda internationala de rezerva, riscul se transfera direct in economie fie prin reducerea drastica a creditarii, fie prin deprecierea masiva a monedei. Platile internationale nu se pot insa opri, ceea ce duce le nevoia de finantare externa.
Costurile de finantare internationale sunt insa foarte mari in conditiile riscului de depreciere, ceea ce antreneaza un cerc vicios. Chiar si plasa de siguranta data de rezervele BNR, de peste 20 miliarde euro, risca sa devina insuficienta. Solutia ramane apelarea la fonduri externe conditionate, oferite de catre FMI, BCE sau la garantarea creditarii externe de catre Comisia Europeana, pentru ca socul deprecierii sa nu fie prea mare si sa nu se ajunga chiar la incetarea de plati externe.
Deficitul mare de contcurent si indatorarea populatiei devin nesustenabile. In perspectiva unui deficit bugetar de cel putin 3,4% in 2008, procedura de deficit bugetar va fi declansata in curand de catre Comisia Europeana. Datoria publica este inca relativ mica, dar in perspectiva ea va creste, partial datorita reducerii incasarilor din privatizari.
Fondurile de rezerva bugetara si interventie disponibile acum Guvernului se afla la un nivel penibil, de circa 40.000 de RON. Guvernantii au folosit aceste fonduri la cheltuieli curente in ultimii doi ani, in loc sa ii lasam acolo pentru vremuri grele si sa ne imprumutam pe piata interna.Lichiditatile in piata se subtiaza vertiginos. Toate acestea ne arunca acum
