Febra electorala nu i-a cuprins doar pe politicieni, ci si pe exponenti din alte domenii, care vor sa-si valorifice notorietatea prin sistemul de vot uninominal. Incercarea de a intra pe un taram relativ necunoscut lor, din dorinta de a lua atitudine, de a-si asigura un alt statut social, o alta perspectiva, un alt inteles al sintagmei "persoana publica", poate fi pentru unii un sport extrem, iar in urma practicarii lui s-ar putea alege cu sechele. Ar fi prea mult sa spunem ca, in cazul in care vor rata prima incercare, persoanele in cauza, fie ei artisti sau sportivi, ar avea parte de o sinucidere carieristica. Nu este insa exagerat sa anticipam faptul ca unii dintre ei ar putea fi priviti de acum inainte cu o oarecare neincredere, cu putina ostilitate chiar, pentru ca, de ce sa nu recunoastem, cam acestea sunt sentimentele pe care ni le trezesc majoritatea celor implicati in politica, avand in vedere faptul ca politica este asociata cu minciuna, cu demagogia. Acelasi sentiment, de dezamagire si oarecare neincredere, l-am avut si eu cand l-am vazut la televizor pe Nicolae Furdui Iancu, dar nu in ipostaza in care il admiram cand eram mica, cea de pe scena, cantand "Noi suntem romani!", ci in cea de membru al unui partid politic. Am simtit ca o raceala mi s-a cuibarit in suflet, in coltisorul unde pusesem amintirea cantecului despre noi, romanii. Ma tem ca efectul este iremediabil, desi nu vreau sa fie asa. Astept Craciunul, sa-l vad din nou pe artist alaturi de prietenii sai, si ei interpreti de muzica populara de valoare, cantand colinde vechi, pentru ca atunci voi sti daca politica decredibilizeaza iremediabil un om. Pentru ca si artistii au credibilitatea lor, nemasurat mai mare decat a politicienilor. Asa se explica si cat de repede intra in sufletul nostru. Pasul lui Nicolae Furdui Iancu pe drumul politicii nu este singular. Deschizatorii de drum au fost, d