Aparitia finantatorului din Pitesti confirma ca proliferarea unor manageri discreti, ca la Unirea Urziceni, este o utopie pentru fotbalul nostru. In distributia demna de teatrul absurdului a fotbalului romanesc isi face loc, cu coatele, un nou personaj pitoresc. Pe linga colericul Gigi Becali, unsurosul George Copos, mucalitul Adrian Mititelu sau "justitiarul" Marian Iancu, iata ca avem de-a face, din ce in ce mai pregnant, si cu Cornel Penescu. Negriciosul finantator al Argesului a preluat in mod creator (ca sa folosim expresii din vremuri apuse) toate obiceiurile predecesorilor sai, amplificindu-le in stil caracteristic. Faptul ca nu-si spala lucrurile in public, precum prestidigitatorul din Ghencea, se datoreaza doar lipsei de interes a mass-media din Bucuresti pentru bucataria din Trivale. Daca musiu Cornel ar fi finantator la un club cu mare staif, probabil ca logoreea de care dau dovada ceilalti artisti ai managementului fotbalistic ar fi depasita. S-ar putea ca nea Penescu sa fie complexat, ca defunctul conducator comunist, de dimensiunea redusa a caprariei sale. "Nu merita aceasta tara un conducator ca mine", spunea cirmaciul-cizmar, visind, probabil, la un fotoliu la Casa Alba, sau - si mai probabil - la Kremlin. Totusi, Cornel Penescu nu dispera si nu pregeta nici un moment pentru a iesi in evidenta. Nu exista meci al Argesului lasat de Dumnezeu si programat de LPF fara ca maruntelul finantator sa nu se vaite ca o baba in privinta arbitrajelor. Clamarile sale lacrimogene n-ar insemna nimic, pentru ca nimic nu e nou sub soare, dar Penescu a invatat de la ceilalti actori si tactica intimidarii arbitrilor. Ceea ce nu a invatat, insa, patronul Argesului este momentul potrivit pentru operatiile de depunere de sare pe rani sau de aruncare a gazului pe foc. Exemplul potrivit este tocmai iesirea lui Penescu dupa meciul FC Arges - Politehnica Iasi. Un meci cu o desf