Veveriţele din Bucureşti nu sunt deloc nişte animale obişnuite, chiar dacă în numele dat de oamenii de ştiinţă intră şi cuvântul latinesc “vulgaris”. Veveriţele din Capitală se pregătesc să ia cu asalt Guvernul. DUPĂ MÂNCARE. Micile mamifere sunt foarte curioase şi mereu în căutare de hrană
Un nou soi de bucureşteni a apărut în ultima vreme prin Herăstrău. Grupuri suspecte de cetăţeni, sau indivizi solitari, se plimbă pe alei ciocănind nuci şi cercetând cu atenţie tufişurile îngălbenite de toamnă. Cheamă veveriţele care mişună prin parc.
ÎNTÂLNIRE. Într-o dimineaţă caldă de octombrie, citeam pe o bancă dintr-o zonă mai retrasă a Herăstrăului. Mă pregăteam să plec, când, nu ştiu de unde, lângă mine a răsărit o veveriţă. Ne-am privit unul pe altul în ochi. Probabil că, dintre noi doi, în acel moment veveriţa era fiinţa cu cea mai intensă activitate cerebrală. Eu rămăsesem paralizat de această apropiere; cu siguranţă, ea (sau el) ştia exact ce vrea: ceva de mâncare. Am scos aparatul foto din rucsac, “Sciurus vulgaris” (denumirea ştiinţifică) a venit să miroasă obiectivul şi am apăsat pe buton. Nu s-a speriat de zgomot, dar şi-a dat repede seama că aparatul nu e prea comestibil, aşa că a plecat în căutarea unor bipezi mai generoşi.
Peste câteva zile, mi-a ieşit în cale, pe pista de biciclete din faţa Muzeului “Antipa”“, o altă veveriţă. O veveriţă în centrul oraşului! În Piaţa Victoriei, printre betoane şi coloane de maşini, vizavi de sediul Guvernului.
LIBERTATE. Intrigat de aceste întâlniri, a doua zi am sunat la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement (ALPA) a Municipiului Bucureşti pentru a afla dacă există vreo evidenţă a veveriţelor din Capitală. Nu, nu există. Administraţia Parcurilor n-are nici o statistică a veveriţelor din parcurile bucureştene, ceea ce înseamnă că aceste animale sunt de capul lor prin Bucureşti. Şi nici o i
