Instrumentiştii Mihai Neniţă şi Dan Pirici şi preşedintele Fundaţiei culturale Phoenix, Paul Nancă, vorbesc despre Vali.
Cinci ani a cântat Mihai Neniţă în Compania de Sunet. Înainte nici nu asculta folk, dar Vali a ştiut să-i capteze atenţia. "Cântam la clape şi la vioară. Vali, ca lider de grup, era extraordinar. Dacă greşeam, ne corecta râzând. Nu reproşa. Ce încredere a avut în nişte puşti... Am învăţat de la Vali multe: să am personalitate, să fiu eu însumi, să nu mă las influenţat. Nu ne trata ca pe nişte copii, eram colegii lui. Mi-a oferit încredere pentru că de multe ori mă punea să cânt singur în deschidere. Era un om inteligent. Ştia să se adreseze fiecărei vârste." Toate locurile pe unde au cântat i s-au părut interesante. "Pe drum se întâmplau tot felul de chestii interesante. În tren, spre Brăila, frig. Trenul era gol şi pe la două noaptea vine unul care avea loc acolo. «Hai că trebuie să ne mutăm.» «Unde, că trenul e gol.» «Da, dar ăla are bilet aici şi a venit cu bagajele.» Şi tot restul drumului am glumit pe tema asta." Un moment impresionant a fost când Vali i-a dat un autograf pe coperta discului: "Mulţumesc că exişti!".
ATMOSFERĂ EXTRAORDINARĂ. "Era prin 1994. Eu eram coleg cu Oliver, băiatul lui, la Liceul de muzică «Dinu Lipatti». Eram amândoi elevi la percuţie, dar eu cântam şi cu chitara bas. Mai mergeam pe la studio când n-avea treabă. Mai cântam, mai repetam pe acolo", ne-a povestit şi Dan Pirici.
"Mi-a dat o casetă cu zece piese şi mi-a spus să le repet. Nu mi-a spus pentru ce. Am venit cu piesele lucrate, le-am cântat, şi ăsta a fost începutul. Atmosfera era extraordinară. Totul era pe glumă, îţi făcea plăcere să cânţi. La concerte însă trebuia să iasă treaba bine. Noi eram în clasa a X-a şi, când la primele concerte ne-am trezit cu sala plină, ne tremurau genunchii. Am avut nişte concerte la S
