"Omului îi place, pur şi simplu, să se vadă şi să se asculte. Cred că, pentru a-şi ostoi nefireasca sete (de vorbă lungă, nu vă mai gândiţi la tâmpenii), soluţia ideală ar fi să-şi facă – după modelul patentat în Venezuela de Hugo Chavez cu al său "Alo, Presidente!" – propriul show de televiziune"
75 de minute. Atât a vorbit, pe ceas, de unul singur, dar transmis în direct pe toate posturile de televiziune care contează-n economia politică, şeful statului în ceea ce nişte oameni mai amabili au poreclit prima sa conferinţă de presă în 4 (patru) ani de mandat. Şi a făcut-o, grijuliu nevoie-mare, ca să nu cumva să se strângă iar 322 de parlamentari pentru vreo suspendare, fix în seara premergătoare declanşării campaniei electorale. În esenţă, am reţinut apelul la retragerea pe vechile aliniamente adresat profesorilor (pe care tot el îi trimisese cu două zile înainte la Guvern în faţă, să-şi ceară drepturile) şi stropşeala la agenturile de rating (care ponegresc pe nedrept economia duduitoare a "armeanului incompetent" Vosganian). Plus anunţul că rămâne jupân în incintă (deci majoritatea parlamentară tot nu va conta în stabilirea premierului cât e preşedinte) şi faptul epocal că el şi cu Tăriceanu (care au păreri şi viziuni în general comune) se înjură la televizor şi-n comunicate de presă dintr-un amuzament care ne scapă nouă.
Extrem de lungul său monolog s-a desfăşurat într-un cadru auster, la o măsuţă de lemn cu aparenţă de catedră şcolară din mediul rural, care amintea de scena patetică în care Emil Constantinescu se declara învins de structuri. Doar la jilţ – decupat parcă din filmele în care Ştefan cel Mare (şi, de dată mai recentă, Sfânt în Calendarul Ortodox) lăsa Moldova moştenire urmaşilor, urmaşilor Elenei Udrea – n-au putut să renunţe strategii săi. Că doar unu-i pe lumea asta-n criză timonierul clarvăzător al
