Consiliul Naţional al Audiovizualului este una dintre acele instituţii care definesc statul român arbitrar şi relativ. Deciziile CNA sunt necesare şi binevenite, dar au o mare hibă: nu sunt Consiliul Naţional al Audiovizualului este una dintre acele instituţii care definesc statul român arbitrar şi relativ. Deciziile CNA sunt necesare şi binevenite, dar au o mare hibă: nu sunt respectate. Un exemplu care tinde să devină tradiţie: depăşirea, de către posturile TV, a spaţiului alocat publicităţii: 8 minute pe oră la TVR, 12 minute la canalele comerciale. Marile televiziuni se fac că greşesc, CNA se face că le amendează. Iar la socoteala finală, amenzile dictate de CNA sunt neglijabile în raport cu sumele încasate de televiziuni din depăşirea spaţiului publicitar. Ia să le ia toată „plusvaloarea”, să vedem, le mai dă mâna să încalece legea?
Campania electorală este o nouă ocazie pentru CNA să-şi exercite autoritatea relativă. Parlamentul a hotărât că apariţiile TV, în cadrul emisiunilor electorale, vor fi plătite. Principiul e simplu, dar discutabil: vrei la televizor? Treci pe la casierie! Bună, rea, legea trebuie aplicată. Iar rolul CNA tocmai acesta este: să vegheze ca legea să fie respectată la literă.
Rezultatul? Campania a început de cinci zile, dar cele mai multe televiziuni lucrează încă „la negru”. Deşi legea le obligă să declare public tarifele practicate pentru diverse „prestaţii”, trebuie să faci investigaţii a la Sherlock Holmes ca să afli nişte cifre. Comportamentul de cocotă – banu’ jos şi te vei simţi (electoral) în al nouălea cer – este dublat de o atitudine de ”peşte”: treaba noastră câţ mălai facem!
În tot acest timp, CNA se face că plouă. Emisiunile duduie de politicieni lăudăroşi, banii curg cu nemiluita peste şi pe sub masă, dar Consiliul condus de Răsvan Popescu nu ştie despre ce sume e vorba. În mod norma
