Participantă la una dintre serile primei ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (alături de Wojciech Kuczok, Simona Popescu, Cezar Paul-Bădescu, Elena Vlădăreanu) a fost şi scriitoarea germană Juli Zeh (născută în 1974), autoarea romanului Schilf. Juli Zeh a studiat dreptul internaţional, a fost stagiară la New York, în cadrul ONU, şi s-a specializat în studii est-europene la Cracovia. A trăit la Zagreb şi Sarajevo, a obţinut numeroase burse în Austria, Bosnia, Bulgaria şi Germania, a fost lector la Institutul de Literatură din Leipzig, la Universitatea din Düsseldorf şi la Universitatea din Witten/Herdecke şi a fost premiată, în 2002, cu Deutscher Bücherpreis pentru Cel mai bun debut (Vultur şi înger, publicată în româneşte la Editura Niculescu). Aceasta a fost prima ei venire la Bucureşti şi prima întîlnire cu scriitori şi cititori români. Am fost foarte surprinsă de fragmentul pe care l-aţi citit în cadrul festivalului, cel despre poliţista Rita Skura, un personaj secundar. A fost o alegere pragmatică, bănuiesc. Nu e realmente reprezentativ pentru carte, dar e mai uşor de urmărit. Iar din experienţa mea cu lecturi ţinute în Germania, cînd nu ai la dispoziţie decît cîteva minute şi vii cu o poveste complicată despre fizică, timp, spaţiu, materie, oamenii se simt copleşiţi. Acel fragment e mult mai distractiv şi m-am gîndit că, pentru zece minute, e ceea ce trebuie. Mă aşteptam să citiţi despre Schilf, figura tutelară a cărţii. Pentru mine, Schilf e personajul cu care mă pot identifica. E bătrîn, e bărbat şi la antipodul personalităţii mele, dar mă regăsesc în ceea ce gîndeşte, în ceea ce simte şi în lucrurile prin care trece el în carte. Schilf e o punte de legătură între lumea anecdotică a poliţiştilor şi cea intelectualizată a fizicienilor. Oarecum, deşi aparţine mai mult lumii lui Oskar şi Sebastian; poliţiştii din carte sînt de