Bancherii cu experienta stiu ca exista un anumit tip de oameni care pur si simpu nu pot lucra cu banii. Angajata intr-o slujba ce presupune manevarea permanenta a unor sume mari, o astfel de persoana nu va rezista sa nu-si insuseasca o parte din banii manipulati, inventand tot felul de strategii de delapidare pe care le considera infailibile, pe principiul ca "la asa sume, nimeni nu va observa lipsa catorva sute sau mii de euro sau dolari". In istoria recenta a delapidarii, cateva cazuri merita nu doar atentia autoritatilor, ci si a psihologilor sau chiar a psihiatrilor. Huzur pe banii copiilor defavorizati
Un caz cronic de delapidare a fost descoperit in 2004, in Statele Unite ale Americii, protagonista fiind Margaret Walz, directorul Organizatiei pentru Protectia Copiilor Defavorizati din Iowa. Organizatia pe care Walz a condus-o a beneficiat, intre 2000 si 2004, de fonduri publice mai mult decat generoase, acordate de Presedintie, fonduri care au fost "dijmuite" progresiv. Walz parea ca pusese pe picioare o adevarata retea de deturnare a sumelor destinate copiilor defavorizati. In primul rand, odata ajunsa la conducerea organizatiei, si-a destituit cei doi directori adjuncti si si-a angajat in locul lor sotul si tatal, carora le-a dat salarii generoase. Dupa care a inceput sa fure sistematic din banii organizatiei, trecuti printr-un adevarat hatis birocratic, in asa fel incat Fiscul sa le piarda urma.
In total, in cei patru ani, Walz a delapidat de la organizatia pe care o conducea peste 400.000 de dolari. 77.000 de dolari a cheltuit pe "mici cumparaturi", restaurante si saloane de frumusete. Peste 10.000 de dolari au fost aruncati pe bere, acadele, jocuri video si imbracaminte. Cu 30.000 de euro si-a cumparat ultimul model de Chevy Avalanche, iar cu 15.000 de dolari si-a dus familia, in vacanta, in Cancun, Mexic.
Toate acestea se intamplau