Inregistrez cu disconfort de asiduu cititor profesionist una dintre temele predilecte ale publicatiilor noastre, reluata periodic cu insistenta sacaitoare: impactul devastator al tehnologiei moderne asupra comportamentelor traditionale. Nu contest valabilitatea unui asemenea subiect.
Ma deranjeaza insa discutia agresiva si nenuantata despre dictatura computerului care "izoleaza si insingureaza", despre televiziunea care "distruge sisteme de valori", despre internet si a sa influenta malefica asupra apetitului de lectura.
As fi foarte tulburat de asemenea angoasante semnale de alarma daca, din cand in cand, umbland prin tara, mai ales prin colectivitatile rurale, nu as inregistra si semnale contrarii, care ma fac sa ma indoiesc de forta distructiva absoluta a tehnologiilor secolului XXI. Ba, as zice, nelinistile mele vin tocmai din constatarea ca modernitatea, cu toata cohorta ei de aparate si dispozitive sofisticate, nu reuseste sa indeparteze totdeauna ceturile groase ale unor eresuri.
Zecile de canale ale televiziunii prin cablu, telefonul celular si computerul raman neputincioase in fata unor mentalitati arhaice. Miturile sunt mai puternice decat internetul. Ca in intamplarea ce urmeaza.
Zilele trecute, un preot din Maramures a telefonat agitat si ingrijorat la Facultatea de Biologie din Cluj-Napoca, pentru a invita urgent o echipa de specialisti in satul sau. Sfintia-Sa se confrunta cu inceputul unei razmerite a enoriasilor, speriati de faptul ca in turla clopotnitei s-a aciuat o colonie de... lilieci. Satenii nu voiau in ruptul capului sa accepte ca, intr-un lacas al lui Dumnezeu, sa vina sa locuiasca "Satana". Legenda soricelului pedepsit de Cel de Sus pentru ca s-a furisat in biserica si a mancat din anafura pregatita pentru slujba bantuia puternic constiinta colectiva a satenilor din localitatea maramuresana.
Am vorbit cu