Solicitarea lui Traian Basescu adresata ambasadorului american Nicholas Taubman, aflat pe picior de plecare, de a nu-si mai baga nasul unde nu-i fierbe oala poate fi interpretata drept moment de cotitura in cadrul mandatului actualului locatar de la Cotroceni. Devine, de-acum incolo, practic imposibil de sustinut ca presedintele Romaniei este si ramane o persoana eminamente dedicata constantei impulsionari proreformiste. Anterior, seful de stat salutase in repetate randuri preocuparea diplomatilor straini si ai oficialilor UE pentru fenomenul si dimensiunea coruptiei din Romania, inclusiv pentru consecintele acestei carente asupra tarii. O succinta lectura a declaratiilor sale facute pe parcursul ultimilor ani releva similitudini frapante cu aprecierile ambasadorului american in privinta amenintarii democratiei prin acte de coruptie si a imperativului unei justitii independente, capabila sa reziste tentativelor de manipulare a politicului.
Nu este pentru prima oara cand Traian Basescu, politician cu limba ascutita, critica oameni politici occidentali – o mai facuse si in trecut, in special in anul 2004. Atunci insa, obiectiile sale vizau preponderent personaje cunoscute pentru legaturile lor cu varii concerne multinationale, deseori beneficiare ale unor importante contracte de infrastructura acordate direct, fara licitatii prealabile.
Ca raspuns la bilantul lui Nicholas Taubman, Basescu a preferat sa arate cu degetul dezastrul financiar inregistrat in patria ambasadorului – si datorat, potrivit presedintelui, lipsei "de corectitudine a sistemului bancar" din SUA. Mesajul adresat diplomatului american a fost cat se poate de limpede – cine salasuieste intr-un palat de sticla ar face bine sa nu arunce cu pietre.
Refrenul nu este defel necunoscut publicului larg – persoane publice romanesti il tot repeta tacticos, in speranta ca doar, do
