Degeaba se căinează comentatorii. Ceea ce se se întâmplă în America nu se va întâmpla niciodată la noi. Şi nici nu trebuie! Aşa cum stilul de viaţă japonez sau nemţesc ar fi o agresiune Degeaba se căinează comentatorii. Ceea ce se se întâmplă în America nu se va întâmpla niciodată la noi. Şi nici nu trebuie! Aşa cum stilul de viaţă japonez sau nemţesc ar fi o agresiune pe plaiurile mioritice, tot aşa, complicatul proces prezidenţial american ar doborî până şi ultimele redute ale răbdării româneşti. Nu spun că e bine sau rău. Specificul locului e specific naţional, iar istoria cunoaşte, vai, nenumărate cazuri de implementare criminală a unui sistem inadecvat pe popoare întregi. Africa meridională şi de sud nu e nimic altceva decât ruina unui laborator “democratic” din care au crescut libere crima, foametea, canibalismul, ura etnică şi alaiul lor de nenorociri. A ne dori modelul suedez înseamnă a ne propune să importăm şi clima, şi prohibiţia mascată, şi dificultăţile psiho-sociale.

Ceea ce a deosebit SUA de restul lumii, uimind acest rest, e un lucru dispreţuit la noi, în Europa bătrână, un sentiment, patriotismul necondiţionat.

Dincolo de orientarea celor doi candidaţi, un lucru i-a unit fără discuţie: pasiunea cu care s-au referit la naţiunea americană. Nu ştiu, din punctul ăsta de vedere, care e mai îndreptăţit să vorbească: bătrânul veteran sau mai tânărul avocat? Până şi Bush jr., în mintişoara lui puţintică şi suficientă, nu are alte stele călăuzitoare decât cele de pe drapel. Când se referă la patriotism, europenii o fac cu fereală, pentru că e indisolubil legat de partidele extremiste. Însă un lucru e indiscutabil şi decisiv: patriot nu eşti când găseşti sau inventezi orice scuză cu privire la obiectul pasiunii tale, ci când, în pofida ei, vezi mai abitir jumătatea goală a paharului. Poţi fi patriot acuzându-ţi ţara, distrugând inst