Alegerile din Statele Unite au produs o mică revoluţie şi în televiziune: CNN a testat, în premieră absolută, reporterul-hologramă. Reporterul care, deşi aflat la mii de kilometri distanţă, Alegerile din Statele Unite au produs o mică revoluţie şi în televiziune: CNN a testat, în premieră absolută, reporterul-hologramă. Reporterul care, deşi aflat la mii de kilometri distanţă, este „proiectat” ca şi cum s-ar afla în studio. Şi nu e doar o imagine, ci pare chiar o făptură vie: se mişcă, vorbeşte, gesticulează, se bucură, se întristează.

O asemenea trăsnaie tehnologică ne poate da idei. Cum ar fi să-i spui soţiei că te afli la birou ori pe stadion, ba să i te şi arăţi sub formă de hologramă, iar tu să fii la bere cu băieţii sau să te „relaxezi” la munte cu amanta?

Holograma ar putea fi formula salvatoare şi pentru fotbal. Dacă o descopeream mai repede, poate că nu ne băteau francezii ca pe hoţii de cai prin Liga Campionilor. Ia gândiţi-vă: îl proiectam pe Bănel în careul nostru, adversarii fugeau după el să-i ia mingea, iar Bănel cel adevărat – rămas nemarcat - dădea gol după gol în poarta adversă. Cu portarul lor o rezolvam mai uşor: îi holografiam vreo şapte-opt mingi simultan, de nu mai ştia după care să plonjeze!

Utilitatea maximă a acestei descoperiri s-ar vedea însă în Parlament. Printr-un simplu sistem importat de la americani (cu şpăguţa de rigoare, se înţelege), rezolvăm problema spinoasă a cvorumului. Nu mai e nevoie să strângi sute de senatori sau deputaţi, ci doar să-i filmezi pe coclaurii patriei strămoşeşti sau pe plajele patriilor din Caraibe şi să-i proiectezi în băncile Parlamentului, cu degetele pe sus: „Pentru!”, „Contra!”, „Mă abţin!”.

Am da o lecţie de civism întregii planete, omologând primul Parlament cu prezenţă zero şi voturi sută la sută. La nevoie am învia şi morţii, scoţându-i din arhiv