Mulţi comentatori politici din SUA, chiar şi dintre cei care nu au susţinut candidatura lui Obama la Casa Albă, cred că victoria lui înseamnă sfârşitul Războiului Civil (1861-1865). „Parks Mulţi comentatori politici din SUA, chiar şi dintre cei care nu au susţinut candidatura lui Obama la Casa Albă, cred că victoria lui înseamnă sfârşitul Războiului Civil (1861-1865). „Parks nu s-a ridicat de pe scaun, pentru ca Martin să poată să meargă şi Barack să câştige”. E vorba despre Rosa Parks: în 1954, într-un autobuz, ea a refuzat să se ridice de pe locul rezervat albilor, gest care a declanşat bătălia pentru drepturile civile, despre Martin Luther King şi marşurile din anii 60 pentru drepturile civile; toate au dus la chermeza de marţi din faţa Casei Albe.

E sfârşitul unei bătălii şi ar trebui să fie începutul alteia, al celei anunţate în programul electoral al câştigătorului: „schimbarea”.  Pentru cititorul român enunţul e mai degrabă comic: a trăit atâtea promisiuni neîmplinite în materie de schimbare, încât are tot dreptul să considere acest discurs demagogic, mincinos. Dar chiar şi în România, nu doar politicienii sunt de vină când situaţia de fapt se schimbă prea puţin sau deloc. Când votează schimbarea, oamenii ştiu că prezentul e rău şi că totul trebuie modificat: şi gândirea, şi practica. Şi după ziua votului, necesitatea schimbării rămâne la fel de stringentă, dar fiecare aşteaptă renunţarea celuilalt, să devină altul, în timp ce el însuşi urmează să păstreze toate privilegiile avute şi, eventual, să dobândească altele noi.

Presupunând că e sincer Barack Obama, se va lovi de aceeaşi mentalitate, nu doar din partea conservatorilor, a celor care au votat împotriva lui, ci şi din partea propriilor susţinători. Este semnificativ faptul că şi în statele unde Obama a câştigat, în plebiscitele puse la vot în aceeaşi zi au prevalat tendinţele