Îl înţeleg pe Stelian Tănase, care, după 56 de ani de viaţă, o carieră universitară, o consistentă prezenţă civică şi o duzină de cărţi publicate, a ajuns la concluzia implacabilă: Îl înţeleg pe Stelian Tănase, care, după 56 de ani de viaţă, o carieră universitară, o consistentă prezenţă civică şi o duzină de cărţi publicate, a ajuns la concluzia implacabilă: în ţara asta nu e de trăit.

Studiu de caz, în trei etape. Prima: aflăm, oripilaţi, că nişte trepăduşi bugetari încasează lunar lefuri de zeci de mii de euro, din impozitele plătite de noi, fraierimea, la fel de lunar. Nimeni, nici măcar partidul aflat la ciolan, nu ne poate explica în virtutea cărei ordonanţe de urgenţă trebuie să ne jupoaie Lulache, Trulache, Patrulache sau cum le-o mai chema pe coropişniţele astea.

Apoi: vin nişte gogomani cu populismu’-n cioc, poc-poc, boc-boc, cioc-cioc, şi ne spun că miliardele pentru lefurile dascălilor vor fi obţinute prin tăierea salariilor astronomice ale funcţionarilor ’oţi. În vâltoarea electorală nici nu mai contează că, la un calcul simplu, retezarea de la rădăcină a acestor biruri fanariote n-ar asigura bani nici pentru cafeluţa de dimineaţă a dăscălimii române. Lăcomia nesimţită trebuie amputată, dar nu rezolvă problema bugetară.

Punctul trei: când Guvernul era gata-gata să convingă nişte cetăţeni de bună-credinţă că într-adevăr nu prea are de unde scoate banii, ne loveşte în moalele capului o ştire care defineşte Apocalipsa. Kilometrul de autostradă pe tronsonul Comarnic-Braşov va costa 60 de milioane de euro. Şaizeci de milioane, când toată Europa construieşte, prin munţii cei mai sălbatici, cu 6, 7, 8, hai 10 milioane!!!

E o succesiune de fapte halucinante, care pot stârpi şi cea mai mică urmă de optimism. Aproape că te rogi: dă, Doamne, să folosească 90% şi să fure 10%! Dar uneori par să folosească 10% şi