Ok, a câştigat Obama. Şi acum ce urmează? Ne vom lăsa cu toţii pradă emoţiilor stârnite de acest blockbuster politic cu succes planetar? Ne vom hrăni extaziaţi din fiecare gest şi din fiecare cuvânt al seducătorului Barack Hussein Obama?
Ne vom abandona spaimele şi durerile fiindcă, iată, s-a ridicat omul care să ne scape de toate problemele şi să ne conducă pe toţi într-o lume mai bună?
Să nu-l privim pe Obama ca pe Mesia, oricât de tentante ar fi simbolurile ascensiunii sale! E o zi de duminică şi putem fi mai relaxaţi şi mai lucizi decât în timpul "săptămânii americane", în care am fost captivaţi de proiecţia strălucitoare, în stil hollywoodian, a alegerilor, aşa că putem fi cinstiţi cu noi.
E minunat că suntem contemporani cu primul preşedinte de culoare din istoria Statelor Unite, că asistăm la afirmarea unei noi icoane politice, dar să fim cinstiţi: e doar un început. Iar Barack Obama nu poate schimba lumea de unul singur. Nu o va face nici dacă echipa de experţi pe care o va pune la treabă după plecarea lui Bush va munci pe brânci pentru a-i susţine viziunea.
Oamenii se întreabă ce impact va avea Obama asupra lumii. Să nu uităm, însă, că atunci când cerem, se cuvine să arătăm ce putem oferi. Şi că tot ceea ce lumea doreşte de la Obama stă în puterea fiecăruia dintre susţinătorii şi adversarii săi.
Mai trebuie, însă, ca angrenajul pe care Obama s-a angajat să-l urnească să fie împins din spate şi de cei care cer schimbarea direcţiei. Doar aşa ziua învestirii celui de-al 44-lea preşedinte al SUA poate fi prima dintr-o lume mai bună.
