S-au cunoscut în primul an de liceu. Au fost simpli colegi. S-au revăzut când fiecare absolvise facultatea.
Au copilărit în cartierul Rahova, nu departe unul de celălalt, însă destinul le-a hărăzit să se cunoască mai târziu. Astăzi, clădirea liceului de atunci găzduieşte Şcoala Generală nr. 141. "Copii amărâţi, săraci, asta eram – ne povesteşte bunul prieten al maestrului Iordache, inginerul Nicolae Păun. Ne-am cunoscut în liceu, dar sincer să fiu, în liceu nu am avut legături prea strânse. Nu ne-am cunoscut foarte bine atunci, ci după finalizarea facultăţii fiecăruia. În liceu, Ştefan nu s-a remarcat absolut cu nimic. Nimeni nu putea bănui că avea un mare har. Noi mai făceam pe nebunii, mai spuneam poezii, mai cântam prin cor... El, nu. Am fost două clase A şi B absolvenţi ai anului 1957 care ne-am întâlnit tot timpul. Alaltăieri (26 octombrie – n.r.) ne-am reîntâlnit. Ştefan spunea, chiar acum, când era în spital: «Hai să ne întâlnim mai des, că trec anii ăştia şi, din cinci în cinci ani...» «Ne întâlnim în fiecare an!, i-am zis, şi am hotărât să ne revedem tot la Astoria, ca şi anul trecut". Ştefan însă a lipsit...
NOROC. "Am avut parte de profesori de excepţie. Academicianul Zamfirescu era profesor de română. Fusese profesor universitar, dar, pentru că făcuse parte din nu ştiu ce partid, fusese exilat la liceul nostru, din Rahova. În felul ăsta pentru noi a fost un noroc teribil pentru că am avut numai profesori de primă mână. Profesoara de fizică participase la proiectarea primului reactor atomic, din Olanda... Dintre toţi colegii noştri, absolvenţii anului ’57 de liceu, doar doi-trei nu au avut studii superioare."
Ştefan Iordache şi Nicolae Păun – Cucu –, aşa cum îi plăcea maestrului să-i spună, au avut o frumoasă prietenie, de-o viaţă. S-au revăzut după ce Ştefan Iordache interpretase rolul principal în filmul "Străinul".