Publicul de concerte din România trăieşte zile complicate. În penultima lună a lui 2008, drumurile sale arată precum harta Bucureştiului - locul în care se întîmplă, din fericire pentru noi, din nefericire pentru cei din Timişoara, toate aceste evenimente: reţea imposibilă, plină de intersecţii aglomerate. O să încep chiar cu începutul: pe 5 noiembrie, la Sala Polivalentă, RóisÃn Murphy şi-a reeditat live-ul din vara abia trecută. Şi cu asta, lucrurile par a intra în normal pentru cei care au ratat-o la BâESTFEST, pentru cei care au vrut să o mai vadă o dată şi pentru cei care cred că venirea unui performer de top (top al momentului, evident) în România nu trebuie să se întîmple doar în condiţii excepţionale: spre sfîrşitul carierei sau la 10 ani de la prima aterizare aici. Concertul domnişoarei Murphy a fost, de altfel, unul din liga celor ale căror raţiuni nu sînt pur recuperatorii/nostalgice. Alături de cele ale unor trupe venite din mediile alternative, precum Robot in Disguise (13 noiembrie, Fabrica, dar, iată!, şi 14 noiembrie, la Setup Venue, în Timişoara), Prinzhorn Dance School (21 noiembrie, Control), Nouvelle Vague şi Koop (22, respectiv 23 noiembrie, Sala Palatului)...
A doua parte a anilor â90 a însemnat, pentru playlist-urile majorităţii indivizilor pe care îi cunosc, doze masive de trip-hop, acid jazz şi big beat, genuri electronice care au explodat şi s-au stins în doar cinci-şase ani, şterse de pe faţa văzută a muzicii de venirea pe lume a electroclash-ului şi, apoi, a minimal techno/house-ului. În fond, cele trei genuri reprezintă o altă nişă de recuperare: i-am văzut aici - pe unii de mai multe ori - pe The Prodigy (prima oară în 1997, chiar pe vremea a ceea ce critica muzicală numeşte cel mai de succes album de dans al tuturor timpurilor, The Fat of the Land), Fatboy Slim, The Chemical Brothers, Faithless, pe Coldcut, Massive Atta
