Elvetianul Josef Ackermann, directorul executiv al celei mai mari banci germane Deutsche Bank, este multumit de modul in care banca pe care o conduce a raspuns provocarilor crizei financiare. Totusi, Ackermann nu a reusit sa starneasca bunavointa celorlalti.
Cancelarul german, Angela Merkel, a invitat, in februarie anul acesta, un grup de persoane importante pentru a onora un om de afaceri pe care ea il admira in mod special: Josef Ackermann. In prezent insa, se poate folosi mai degraba timpul trecut - o personalitate pe care Merkel a admirat-o candva, scrie Der Spiegel.
Ackermann este paria Berlinului din perspectiva partidelor politice. Motivul pentru care a ajuns sa fie considerat astfel poate fi rezumat in declaratia sa de acum cateva saptamani: "As fi rusinat sa accept sprijinul financiar guvernamental in conditiile actualei crize".
Afirmatia sa a primit o reactie negativa din partea cabinetului lui Merkel, Thomas Steg, purtatorul de cuvant al guvernului german, considerand-o "total de neinteles, inacceptabila si chiar ofensiva".
Guvernul nu a putut intelege de ce Ackermann s-a opus ferm programului de salvare a bancilor in valoare de 500 mld. euro (635 mld. dolari), pachet la intocmirea caruia a si participat de altfel.
Doua lumi distincte isi ciocnesc orgoliile. Pe de o parte, este vorba de politicieni, indignati de ani buni de modul in care personalitatile din domeniul financiar si industrial i-au desconsiderat prin atitudinea lor atotstiutoare si remuneratiile lor superioare, dar care solicita brusc sprijinul financiar al statului.
Pe de alta parte, este vorba de Ackermann, exponentul bancherilor in viziunea germanilor. El s-a ales cu un salariu de 14 milioane de euro (18 milioane de dolari) anul trecut, iar in prezent a declarat ca va renunta la o parte din bonusul ce ar fi trebuit sa-i revina la sfarsitul anului cu
