Îndrăgita Margareta Pâslaru a rămas cu parfumul "unui film cu o fată fermecătoare"…
L-a apreciat, l-a admirat şi l-a iubit pe marele Ştefan Iordache. Margareta Pâslaru e de părere că: "Se pot scrie cărţi, cântece, chiar un film s-ar putea face numai din povestirile colegilor lui, pe care i-a stimat şi alături de care a strălucit. Când regretatul regizor Lucian Bratu ne-a distribuit în pelicula sa, «Un film cu o fată fermecătoare», nu bănuiam complexitatea rolului, importanţa fiecărei replici ori dificultatea înregistrărilor ulterioare la post sincron. Dar lângă Ştefan personajul meu evolua cu aplomb, zilele de filmare aveau ritm, forţă, consistenţă; îl urmăream şi atunci când avea scene cu alţi actori".
REZONANŢĂ. S-au reîntâlnit în 1999 la Gala UNITER, iar în 2007 Ştefan Iordache a invitat-o în cadrul emisiunii "Geniali", care îi era dedicată. "Bucuria revederii, amintirile de pe platoul de filmare, faptul că filmul nostru fusese interzis la numai trei zile de la premieră, totul întregea atmosfera acelui moment, dându-i o încărcătură emoţională de zile mari... Tânărul Ştefan, alături de care jucasem în 1967, devenise «marele Iordache», apreciat şi iubit de întreaga naţiune.
Părul argintiu adăuga distincţie staturii lui, glasul avea o rezonanţă aparte, iar mâinile atât de expresive se odihneau pe braţul fotoliului, ca odinioară, în pauza de filmare», mărturiseşte interpreta.
FIRESC. Margareta Pâslaru evocă uriaşul talent al maestrului: "Talent prin care a creat roluri memorabile atât în film, cât şi în teatru. Sensibilitatea lui, muzicalitatea şi umorul rămân un etalon al valorii, un standard înalt, intangibil. Nuanţarea gestului era remarcabilă prin naturaleţe şi firesc, iar tonul vocii, când tăios, când blazat, alterna surprinzător cu privirea-i tandră".
O CALE PLINĂ DE CURSE
Procesul de c
