Când se întâlnesc oamenii ideilor, universul gravitează în jurul lor. Când oamenii de geniu îşi plâng prietenii, se sfâşie cerul...
Sufletele prietene se întâlnesc negreşit în viaţă. Oamenii sortiţi să se iubească sau să realizeze ceva măreţ se găsesc întotdeauna. Tot aşa, Emil Boroghină – actor, regizor şi director de teatru s-a întâlnit cu Ştefan Iordache.
O TRISTEŢE PREA MARE. Emil Boroghină îşi găseşte greu cuvintele când vine vorba de marele Iordache. Prietenia care i-a legat, nopţile şi zilele cu vise, poveştile spuse oamenilor... totul a reprezentat doar momente de trăiri uluitoare, prea frumoase pentru toţi pământenii. Iar acum, domnul Boroghină nu poate spune decât: "A murit Ştefan Iordache. A murit Regele Scamator. Ştiam că Ştefan era grav bolnav, chiar foarte grav. Aflasem cu câteva zile înainte că va fi transportat la Viena, unde urma să fie însoţit de unul dintre vechii săi prieteni şi colegi de liceu. Speram că odată ajuns acolo se va produce o minune. Se pare că Dumnezeu a rânduit altfel. A dorit să-l aducă mai devreme în preajma sa, avea nevoie, pare-se, de un înger actor, de încă un înger actor. Şi l-a ales pe el, cel atât de corect, de drept, cinstit şi credincios".
UN TITLU DE NOBLEŢE. Din urbea Craiovei, oraşul care l-a iubit şi-l stimează în continuare, Boroghină poveşteşte despre Ştefan Iordache cu... respect... şi îşi asumă un titlu de nobleţe. L-a cunoscut pe El, pe Iordache. "Am avut şansa, pentru că a fost o şansă, să-i fiu coleg de grupă la Institutul de Teatru, să-i stau alături, să respirăm aerul aceleiaşi clase timp de patru ani, să fim din când în când parteneri. Au fost ani minunaţi, poate cei mai frumoşi din viaţa noastră. Eram stăpâniţi cu toţii de pasiune, de speranţe şi visuri.
O seară din săptămână o petreceam în Rahova, invitaţi de Ştefan şi de părinţii lui, olteni din Calafat, în
