Dupa memorabilele alegeri din SUA, Romania va fi prima tara europeana chemata la urne pentru a decide asupra componentei noului ei Parlament si, implicit, a Guvernului. Peste Ocean, cea mai veche democratie a lumii si-a demonstrat capacitatea de reinnoire dupa ani buni petrecuti sub conducerea unor presedinti "de rutina", al caror management al afacerilor tarii s-a dovedit atat deficitar, cat si nociv pentru influenta si imaginea SUA in lume. Schimbarea petrecuta a adus nu doar americani de culoare in prim-planul scenei politice, ci a reconectat la procesul politic segmentele milioanelor de tineri si marginalizati din punct de vedere economic – aspect probat de prezenta masiva inregistrata la urne, de altfel cea mai mare din 1960 incoace.

In Romania, tinerii vor boicota, in mare masura, scrutinul din noiembrie, pe cand cei aflati la limita subzistentei vor accepta, probabil, sa voteze in schimbul traditionalei mite electorale, constand din fleacuri oferite cu darnicie de partide. Dupa toate probabilitatile, electoratul roman se va trezi, in decembrie, blagoslovit cu un alt guvern care va reusi doar sa adanceasca clivajul economic existent, respins cu atata ardoare, martea trecuta, de populatia americana. Societatea romaneasca se prezinta ostenita si introspectiva, lipsita de entuziasmul si convictiunea americanilor in privinta capacitatii de reintremare a tarii dupa o serie de erori comise si esecuri suferite. Ce-i drept, pentru politicieni ca Geoana si Tariceanu e greu de gasit vreun echivalent atat in cadrul politicului american, cat si al majoritatii democratiilor europene. Ambii sunt manageri care nu raspund in fata cetatenilor, ci exclusiv in fata mogulilor economici sau a baronilor de provincie, fericiti nevoie mare ca pot conduce tara ca pe o imensa ferma nationala. Vietuitoarele fermei au fost sedate ani de-a randul pentru a nu indrazni sa pun