O mare cumpănă în viaţa lui Ştefan Iordache. Un moment depăşit cu forţă lăuntrică şi cu sprijinul reputatului profesor doctor Mircea Angelescu.
În 1979 Ştefan Iordache s-a întors grav bolnav dintr-un turneu desfăşurat la Ciudad de Mexico şi New York. O salvare l-a aşteptat pe pistă la aeroport. A ajuns în comă. A fost dus de urgenţă la spital unde i-a fost pus diagnosticul: hepatită. A rămas internat două luni, apoi, la cerere, soţia, Michaela Tonitza Iordache, l-a luat acasă. Nu-l mai interesa nimic. N-avea voie să coboare din pat. Se simţea neputincios. Întâlnirea cu inimosul profesor doctor Mircea Angelescu i-a redat puterea de a merge mai departe. Boala a fost depăşită. S-a vindecat complet. N-a rămas cu nimic la ficat.
BOLNAV. "Pe Ştefan Iordache l-am cunoscut ca om în 1979, la el acasă, cu ocazia unui consult medical. Îl ştiam dinainte, ca actor, era deja o persoană cunoscută. Am fost chemat de soacra domniei sale, doctoriţa Carmen Tonitza, medic stomatolog, fiindcă, în cursul turneului din Mexic şi din Statele Unite a contractat o hepatită virală de tip B, o formă severă, iniţial icterică. A fost internat la Spitalul Colentina, secţia Infecţioşi... Când l-am văzut acasă m-am speriat. Faţă de actorul suplu care era, dintr-o dată am văzut un bolnav gras, buhăit, speriat, lipsit de vlagă, care din cauza tratamentului care i se dăduse, cu excese de dulciuri şi cortizon şi a faptului că i s-a spus să nu se mişte din pat, câştigase în greutate peste 10 kilograme. I-am oprit acest regim, chiar i l-am schimbat complet. I-am scos dulciurile pe o perioadă, şi i-am spus că trebuie, neapărat, să îşi reia mişcarea. Era la el atunci şi regizorul Dan Piţa, fiindcă îl distribuise în «Bietul Ioanide» şi în «Pruncul, profetul şi ardelenii», unde era nevoie de un actor cu foarte multă vlagă. Iar dragostea lui Iordache faţă de meseria lui de actor a