În vreme ce Rapidul de pe gazon arde cu flacără mică şi incertă, gata să se stingă la primul vânticel, Rapidul din documente, chitanţe şi facturi s-a fumat de tot. Nu lipsa apei de băut la În vreme ce Rapidul de pe gazon arde cu flacără mică şi incertă, gata să se stingă la primul vânticel, Rapidul din documente, chitanţe şi facturi s-a fumat de tot. Nu lipsa apei de băut la antrenamente e semnul Apocalipsei vişinii, ci răzbelul surdo-mut dintre monşerii Copos şi Taher.

Care-i baiul? Fathi Taher se simte ţepuit pentru că a dat niscaiva milioane şi n-a primit nimic: nu tu acţiuni, nu tu părţi sociale, nimic, nimic, nimic! Dar şi George Copos face pe victima, spunând că Taher, neseriosul, nu mai vrea să cumpere ce a promis. Niciunul dintre cei doi amorezi nu vrea să scoată contractul – actul, conaşule, nu vorbe! -, ca să ne lămurim şi noi cine-i mincinosul ăl mare.

Până una-alta, Copos joacă un teatru de mare clasă. Auziţi declaraţie în „Gazeta Sporturilor”: „Tot aştept de câteva zile un apel de la Taher, chiar mi-am lipit telefonul de mână, nu care cumva să mă sune şi să nu fiu pe fază. Dar nimic! Doar tresar când sunt sunat, gândindu-mă că poate fi el”. O, cât de frumos le spune el! Şi cât de sincer, micuţul bombonel! Frazele astea chiar merită un comentariu literar.

„Tot aştept de câteva zile un apel de la Taher...” (Măi Taher, Taherule, unde eşti, băiatule?) „... chiar mi-am lipt telefonul de mână, nu care cumva să mă sune şi să nu fiu pe fază...” (Atenţie la setări: să nu fie pe silenţios! Şi la lipici: să nu cedeze nici în piscină!) „Dar nimic!” (Taher, ticălosule, tu nu mă iubeşti!) „Doar tresar când sunt sunat... (O fi el? O fi Taher?) „... gândindu-mă că poate fi el” (El, el, şarmantul meuTaher!)

Nu vi se pare că George Copos e un adolescent îndrăgostit lulea de o colegă cu portofelu’ mai mare? Cât de sua