Într-una din povestirile mele care vor vedea lumina tiparului prin volumul Veselie generală imaginez o dezbatere naţională uriaşă, cu polemici înverşunate pe toate posturile TV, având drept punct central întrebarea: E sau nu gravidă starleta?
Când am scris această povestire, consideram că într-o ţară ce se pretinde minim serioasă o astfel de dezbatere întruchipează absurdul în varianta sa perfectă. N-aveam cum şti, la vremea respectivă, că voi fi martor, ca jurnalist politic, al unei dezbateri şi mai absurde.
Se desfăşoară în aceste zile şi se referă la dreptul lui Traian Băsescu de a numi un premier, după cum îi cântă domniei sale privighetorile în cap. Detonatorul ei nu putea fi altcineva decât Traian Băsescu, deoarece, în cei patru ani de mandat, domnul preşedinte a declanşat la nivel naţional o serie de dezbateri absurde, toate născute din nevoia sa devoratoare de a produce scandalul mediatic în stare să-l ţină un timp în centrul atenţiei. Până la scrutin mai sunt însă 20 de zile. În condiţiile votului uninominal, rezultatele finale rămân o enigmă. Toate sondajele publicate în această perioadă au vizat votul politic. Numai că acest vot va avea cel mult 50% pondere în opţiunea din colegii. A dezbate acum, mai ales când România se confruntă cu problemele serioase provocate de criza economico-financiară şi de revendicările sociale, fără bun-simţ, despre formarea guvernului post-scrutin ni se pare o absurditate întrunind perfecţiunea. Dar nu numai atât.
Controversa e inutilă şi din punct de vedere constituţional. Prerogativele preşedintelui în materie de desemnare a primului ministru sunt reglementate de articolul 102, aliniatul 1, din Constituţie:
"1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritate absolută în Parlament ori, dacă