În Balta „Ochiul Boului“ din Popeşti-Leordeni localnicii îşi aruncau gunoaiele din curţi. După cutremurul din ‘77 a devenit groapa de gunoi a bucureştinilor, cel mai mare depozit de deşeuri al Capitalei. Pe fostul amplasament al Bălţii „Ochiul Boului“ din comuna Popeşti-Leordeni (devenită de curând oraş) locuitorii aveau obiceiul de a-şi duce rezidurile menajere. Aşa a apărut groapa de lângă Glina. Dar abia după cutremurul care a zguduit Capitala în anul 1977, renumita groapă de gunoi de lângă Glina a început să fie cu adevărat exploatată.
“Molozurile, betoanele, toate acele dărâmături trebuiau duse undeva. Iar acolo s-a format, practic, un depozit de deşeuri necontrolat”, spune primarul din Popeşti-Leordeni, Trache Grigore. Ulterior, reprezentanţii ISB (Întreprinderea de Salubritate Bucureşti) au încercat să controleze cantităţile de gunoi.
Au fost montate o poartă şi un cântar. Tot atunci au fost construite şi câteva drumuri de acces spre “Ochiul Boului”, pentru ca maşinile cu deşeuri să se poată deplasa mai uşor către marginea depozitului.
De la stat în administrare privată
Munţii de gunoaie menajere care acopereau dărâmăturile istorice se aflau în administrarea Capitalei. Trache Grigore povesteşte că în 1998 a început demersurile pentru ca depozitul de deşeuri de pe teritoriul comunei să intre sub administrarea primăriei din Popeşti-Leordeni:
“Am înfiinţat la vremea aceea societatea Ecorec, cu ajutorul unei firme din Germania care a venit să ne înveţe cum să administrăm groapa de gunoi. În anul 2001, firma s-a transformat în societate pe acţiuni şi a început demersurile pentru ecologizarea rămpii de gunoi, întrucât şi legislaţia de mediu începuse să se înăsprească”.
Toate depozitele necontrolate de deşeuri de la periferiile Bucureştiului de altădată erau trecute cu vederea de
