- Editorial - nr. 207 / 13 Noiembrie, 2008 Desi situata la mii de km distanta si n-are nici petrolul acestuia, fara a mai vorbi de religie, Romania este asemuita in mediile diplomatice cu Irakul, un paralelism care nu ne prea incanta, dar care are totusi o justificare. Comparatia apartine actualului (inca) presedinte al Statelor Unite, George Bush, si a prins datorita modului extrem de greoi cu care se implementeaza reformele in cele doua state, Romania si Irakul fiind considerate cele mai slabe verigi din lantul noilor democratii. Daca Irakul are suficiente motive sa-si justifice parcursul prost in directia amintita, data fiind starea de razboi si abundenta actelor teroriste, la noi, cu toate ca, din fericire, aceste situatii de fapt lipsesc, treburile merg de la prost la foarte prost, din lipsa unei serioase vointe politice, urmare a unei clase conducatoare iresponsabile pentru destinul unui popor. Norocul romanilor este lipsa fanatismului religios de tip islamic, a atentatelor prin kamikaze (sinucigasi), in rest avem tot tacamul de mizerii care face ca numarul pagubelor si al suferintelor din aceste doua tari sa se apropie. De altfel, nicaieri in Europa suierul tragic al alarmelor de la masinile salvarii, pompierilor si politiei nu este atat de intens si de devastator ca in Romania, semn ca nenorocirile se tin lant, se petrec din moment in moment, ziua si noaptea, iar nevoia de interventii devine stringenta. Daca nu arde o casa in urma exploziei de gaze, ia foc un grajd sau o capita de fan, iar daca aceste lucruri nu se intampla pe moment, interventia este solicitata pentru un necaz in familie sau un accident rutier ce abunda pe arterele noastre, insuficiente si prost intretinute. Ce ar fi daca pompierii si salvarile noastre si-ar face datoria pana la capat, intervenind la orice gest nesabuit al unor conationali de-ai nostri, si care de multe ori stau la ba