Gregor von Rezzori Memoriile unui antisemit editura Humanitas, colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 306 p. Identităţi multiple, măşti pe care le schimbă un singur om de-a lungul vieţii, fără a conştientiza şi fără a realiza că noţiunea de „eu“ devine, astfel, incertă; o lume care trece prin două războaie şi îşi schimbă contururile atît de puternic încît vechile coordonate nu mai sînt recognoscibile; atmosferă boemă interbelică, urmată de apariţia unei lumi mecanice, în care, poate pe alocuri, se mai resimt urme din ce în ce mai estompate ale unei ordini pentru totdeauna distruse; bildungsromanul unui personaj care pendulează permanent între incertitudine şi melancolie. Toate acestea sînt senzaţii mai vii pe care romanul lui Gregor von Rezzori le lasă în urmă, mai puternice decît antisemitismul pe care, aşa cum indică titlul, l-am aştepta să fie mai violent şi mai pătimaş exprimat. Prejudecăţile mai puternice decît pasiunile Mai curînd decît a urmări consemnarea unor aspecte istorice, această naraţiune îşi dovedeşte calitatea de ficţiune şi nu de document, punînd permanent accentul pe memoria afectivă, apropiindu-se şi distanţîndu-se de evenimentele reale în funcţie de trăirile interioare. Nici dezastrele produse de cel de-al Doilea Război Mondial sau represiunea împotriva evreilor nu sînt puternic reprezentate. Confesiunile naratorului nu sînt atît semne ale unei mărturii reale, cît o marcă a ficţionalului. Amintirile din copilărie, scenele de viaţă cîmpenească, bucolică, lipsa aproape totală a cruzimii realităţii secolului al XX-lea sînt semne ale evadării în ficţiune, poate singurul refugiu pentru un om care joacă întreaga viaţă mereu un alt rol decît cel dictat de structura sa interioară. Cu un personaj narator – Gregor –, reprezentativ pentru dandismul epocii interbelice, această carte îşi deconcentrează cititorul prin faptul că noţiunea de antisem