Almeida Faria Conchistadorul Traducere de Micaela Ghiţescu Editura Art, Bucureşti, 2008, 128 p. Almeida Faria Vanitas, 51, Avenue d’Iéna Traducere de Micaela Ghiţescu Introducere de Eduardo Lorenço, triptic de Paula Rego Editura Vivaldi, Bucureşti, 2007, 58 p. Almeida Faria e un autor misterios. Născut în 1943, în Portugalia, studiază filozofia la Universitatea din Lisabona, fiind preocupat cu precădere de estetică şi de filozofia artei. La numai 19 ani primeşte Premiul „Revelaţie“ al Societăţii Portugheze a Scriitorilor, pentru romanul Rumoare albă, devenind astfel unul dintre scriitorii consacraţi ai timpului său. Asociat tendinţei experimentaliste din anii ’60, Faria este unul dintre scriitorii care se dezic de canoanele literaturii realiste şi aleg calea prozei care sondează interioritatea. Primeşte diverse burse de creaţie, beneficiind, la fel ca Mario Vargas Llosa şi Michel Butor, de o bursă a Programului din Berlin pentru Artişti (DAAD), în 1969. Majoritatea cărţilor sale sînt ilustrate de Marios Botas, căruia îi dedică eseul De la poetul-pictor la pictorul-poet (1988). De altfel, operele lui Faria sînt o perfectă ilustrare a acelei dezirabile îmbinări dintre imagistica literară şi cea vizuală şi a modalităţii în care imaginea picturală ori grafică traduce la nivel vizual conceptele. Proza enigmatică a lui Faria, dublată uneori de o ironie dandistă în maniera lui Barbey D’Aurevilly, aminteşte de barocul cu substrat oniric al lui Villiers de l’Isle Adam. Dacă romanul Conchistadorul e sufocat de infinite şi rafinate trimiteri la simboluri, structuri mitice, figuri emblematice ale marii culturi, toate ambalate sub forma unei fabule erotice, a unei parodii acut-inteligente şi înţepătoare, scurta proză Vanitas, 51, Avenue d’Iéna recreează spaţiul favorabil reveriilor onirice, ajutîndu-se de toată recuzita de gen: misterioasele scări în spirală, maşinăria di