Forumul Economic Mondial ne spune cum stăm la calitatea drumurilor: locul 123 pe planetă, din aproape 200 de ţări. Altfel spus, în jumătatea a doua a clasamentului. O ierarhie din care nu Forumul Economic Mondial ne spune cum stăm la calitatea drumurilor: locul 123 pe planetă, din aproape 200 de ţări. Altfel spus, în jumătatea a doua a clasamentului. O ierarhie din care nu lipsesc Barbados, Djibouti, Eritreea, Haiti şi Tuvalu.

Parcurgând lista cu atenţie, facem o descoperire şocantă: printre ţările care au şosele mai bune decât noi se numără Tanzania, Zambia, Burundi şi Cambodgia! Ei, drăcie – îţi zici -, dar astea nu-s ţările pe care noi, europenii, le numim bananiere?

Când vorbim despre anumite zone ale planetei, mai ales de prin Africa, Asia sau Oceania, apelăm la clişeele tradiţionale: care, mă, ăia care se războiesc toată ziua prin junglă, iar la sfârşit învingătorii îi fac ciulama pe învinşi? Iar caricaturile aferente unor întâmplări din Tanzania-Zambia-Burundi-et-caetera ne arată câte-un european cu mâinile şi picioarele legate de o prăjină de bambus, atârnat între doi negri musculoşi, dus spre focul deasupra căruia va fi făcut frigărui ori spre oala aburindă în care va deveni ciorbiţă. Plus dansul ritual al sacrificiului, cu flăcăi şi fetişcane ţopăind în jurul focului, fericiţi că pielea-albă de pe băţ le va fi un bun ospăţ.

Ei bine, iată că lucrurile nu stau chiar aşa! S-or mânca triburile africane unele pe altele, dar drumul spre oala cu ciorbă pare a fi mai puţin accidentat decât şoselele noastre. Iar dacă îşi aleg locul de bătălie cu atenţie, războinicii din junglă mai prind şi vreo câţiva kilometri de autostradă, ceea ce la noi nu e cazul.

Dacă la „bananierii” cu corupţie galopantă s-au mai făcut totuşi şi ceva şosele, câtă corupţie o fi la noi, unde autostrăzile rămân pe hârtie, iar miliardele de