Ce face vilegiaturistul lipsit de sansa, care nimereste la Paris in anotimp de ploi si vint? Isi ia in loc de armura o pelerina (numai nu galbena!), o umbrela solida si pantofi care sa nu se inece, si pleaca sa vada orasul pustiu, curatat de locuitori, parcurile goale si Sena agitata. Sau (asta e solutia cea mai comoda) se ascunde in muzee. O zi intreaga de expozitii la Paris poate fi la fel de lunga si de obositoare ca un zbor pina in Australia. Ceea ce nu trebuie sa va impiedice sa porniti la aventura, intr-o joi de la finalul lui octombrie, in vacanta de Toussaint. Mai intii, Grand Palais, unde presa anuntase cea mai importanta expozitie a toamnei, Picasso et les maitres (08. 10.08 - 02.02.2009). La ora 10, timpul de asteptare pentru bilete era de cel putin doua ore. Ca sa nu stai mai mult pe linga muzeu decit inauntrul lui, iti trebuie putin spirit intrepid. In cazul de fata, coada la Picasso era una, coada la Emil Nolde (tot la Grand Palais, 25.09.08 - 19.01.09) alta, de doar citeva persoane. Iar un bilet combinat, pentru ambele expozitii, se putea lua si de la coada mai mica. Asa am ajuns sa vad prima retrospectiva in Franta a expresionistului german Emil Nolde, un pictor puternic influentat de Van Gogh, a carui paleta de culori atinge uneori furia fovismului si-ti lasa impresia unor leziuni de entuziasm pe retina. Nolde, care se credea incarnarea spiritului german in pictura moderna, a sfirsit pe lista artistilor "degenerati" expusi in 1937 la Munchen, iar in 1941 i-a fost interzis dreptul de-a picta. Toate astea nu conteaza insa la fel de mult ca unele din tablourile lui, pline de o exaltare la limita agresiunii si de-o vitalitate coroziva. Va recomand peisajele marine, intinderi onirice in cele mai surprizatoare tonuri de albastru pe care le-am vazut vreodata. Dupa Emil Nolde, trebuie sa respiri putin, si-oricum la Picasso nu poti intra decit la 6 seara (num