După sute de roluri în teatru şi cinema, Horaţiu Mălăele este încă la debut: “Nunta mută” este primul lui film, în spatele camerei de filmat. O poveste tragi-comică se desfăşoară în cele 90 de minute de “Nuntă mută”. O echipă de filmare vine într-un sat izolat pentru a realiza un reportaj.
Primarul le spune povestea satului, populat numai de femei bătrâne... S-a întâmplat în primăvara lui 1953. Prinşi în mrejele unei iubiri tot mai “fizice”, Ana şi Iancu decid să se cunune. Din cauza morţii lui Stalin, nunta celor doi riscă să se “spargă” şi nuntaşii să fie trimişi acasă.
Un doliu de şapte zile ar fi aruncat pe apa sâmbetei şi munca, dar mai ales bucatele pregătite. Socrul mic decide ca nunta să continue pe ascuns, în casă. Nunta continuă, pe muteşte, dar după jocul miresei, un tanc sovietic străpunge peretele...
- Care este povestea din spatele poveştii din “Nunta mută”?
- Această poveste am auzit-o în adolescenţa mea teatrală, de la profesorul meu Octavian Cotescu. Este reală, s-a întâmplat undeva în Moldova, dar situaţii similare au fost în toată Europa de Est.
Mi s-a părut excepţională. Am scris-o, am dezvoltat un mic sinopsis şi, de-a lungul a treizeci de ani, am încercat să o impun la câţiva autori care ocupă spaţiul cinematografic românesc. Nu am găsit înţelegerea sau nu a fost oportun, nu ştiu, până în momentul în care m-am izbit de Adrian Lustig (coscenarist, n. r.) , singurul care a fost copleşit şi confiscat de ea.
- Distribuţia cuprinde nume „foarte tinere“, dar şi actori grei, precum Victor Rebenjiuc sau Tamara Buciuceanu...
- Am fost foarte emoţionat că mari actori ai acestei ţări au acceptat să joace pe bani nu foarte mulţi. Nici nu ne apucaserăm bine de filmări şi contractele lor, din cauza acestei crize a banilor, s-au redus la jumătate.
@N_
