Piesele trupei erau cântate de mii de tineri, ca un simbol al rezistenţei anticomuniste. Libertatea Phoenix era şi libertatea lor.

Drumul spre vârful muntelui nu este niciodată uşor sau lipsit de riscul de a nu te mai întoarce niciodată acasă. Nicu Covaci şi-a ajutat colegii să evadeze din ce credea că reprezintă iadul şi a atins vârful. El povesteşte: "Din nou nu m-am putut abţine, în ciuda epuizării pe care o simţeam, să nu mă uit pe fereastră şi să apreciez imensitatea de verde ce ne înconjura. Românii sunt mândri de munţii şi pădurile lor, dar iată că există păduri mai mari şi mai multe (...) munţii austrieci prin care trecuserăm mi s-au părut mai semeţi decât Carpaţii. Ştiam că sunt mai înalţi, dar aceştia aveau ceva mult mai agresiv ce mi-a dat fiori. Autostrăzile din Germania şerpuiesc mai tot timpul prin păduri, şi asta pe sute şi sute de kilometri. Ultimele sute de metri pe drumul ce şerpuia în sus spre casa pe care o închiriasem în Bramsche parcă nu voiau să se mai termine. Vremea era frumoasă şi atmosfera era sărbătorească".

CASA. "Eram cu toţii într-un fel de transă. Mă gândeam cu mândrie la feţele pe care le vor face puţinii iniţiaţi care ştiau de ce am plecat în România, avocatul Kolostory şi Zweers, proprietarul casei pe care o închiriasem înainte de a pleca. Surpriza mi-a reuşit deci sută la sută. Ne-am dat jos şi am intrat în casă. (...) Era vorba de o vilă, mai corect zis un bungalow, bine îngrijit şi dichisit cu dragostea de casă tipică olandezilor. Zweers era olandez şi avea o nevastă şi doi copii de vreo 5-7 anişori. În spatele casei era un părculeţ cu gazon, flori şi tot felul de obiecte decorative de grădină. Zweers avea de gând să facă un concediu de un an prin Statele Unite cu rulota şi se bucura să închirieze casa între timp la un preţ extrem de piperat, lucru pe care l-am aflat mult mai târziu. La ora la care