Atacul speculativ impotriva leului
Articolele recente din media care acuzau bancile de atac speculativ impotriva leului mi-au adus aminte de cele de dinainte de 1989, cand erau infierati cu manie proletara speculantii pentru lipsa de zahar si ulei.
M-am uitat de curiozitate intr-un Dictionar explicativ al limbii romane de dinainte de 1989 la cuvantul "specula" si am gasit doua definitii:
"1. Comert ilicit, constand din dosirea de marfuri si apoi vinderea lor cu preturi exagerate, in momentul in care lipsesc de pe piata; 2. Tranzactie de bursa, constand din cumpararea si vanzarea de valori, cu scopul de a obtine castiguri din diferenta de curs". Marturisesc ca am avut o dilema: la care din cele doua definitii sa ma raportez in anul 2008?
Ii asigur pe cititorii care se intreaba, poate, de ce am renuntat la tonul sobru din primele doua articole ca nu am intentionat sa sochez prin aceasta introducere. Singura mea dorinta a fost sa descretesc putin fruntile in aceasta dezbatere, uneori prea incrancenata.
Lasand gluma la o parte, cred ca ar fi bine sa decodificam sintagma "specula valutara". Nu intentionez sa explic mecanismele pietei valutare. A facut-o intr-un mod mult mai elocvent decat as putea sa o fac eu colegul de breasla, domnul Misu Negritoiu, intr-un articol de opinie gazduit de ZF cu cateva zile in urma.
As dori in schimb sa raspund la cateva intrebari. Cine sunt "speculatorii"? Au avut ei complici? Ne vom mai confrunta cu astfel de atacuri? Pot fi ele prevenite sau impiedicate?
S-a acreditat ideea ca autorii atacului speculativ ar fi fost marile banci de investitii. Mi-e greu sa cred ca in ziua de azi, cu lipsa severa de lichiditate din sistemul bancar si lipsa de incredere dintre banci, unele dintre acestea ar fi riscat sume atat de mari intr-o asemenea operatie. Cred mai degraba ca aceste banci au actionat ca brok
