Autodenunţul reprezintă pentru infractori un fel de spovedanie, un gest prin care făptaşul se eliberează de apăsarea mustrărilor de conştiinţă. Dar autodenunţul nu urmează întotdeauna unui gest deliberat.

El poate rezulta şi din mintea puţină. Uneori se mai dau în vileag, fără să vrea, şi indivizii care se trezesc vorbind aiurea. Cristi Borcea şi Mircea Rednic fac parte din cea de-a doua categorie. Pe cei doi nu-i cred capabili să se autodenunţe în urma unor procese de conştiinţă pentru simplu fapt că lipseşte instituţia. Adică n-au cu ce. Discursul lor urmează unor stări emoţionale, de cele mai multe ori nefiltrate raţional.

Borcea, plictisit de drumul lung al campionatului, şi-a asumat pe proprie răspundere îngrijorările Stelei, căreia i-a prezis soarta porcului de Crăciun. Destul de riscant gestul dinamovistului, care a vorbit de cuţit în cocina condamnatului. Trec deocamdată peste starea de iritare produsă în haită de replica lui Rădoi. Vorbele stârnesc şi ele, dar nu sunt niciodată mai convingătoare decât fapta concretă, iar victoria Unirii Urziceni în “Groapă” este de o concreteţe usturătoare. Ea loveşte în fudulia lui Borcea mai dur decât decesul porcului de Crăciun.

Rocada din fruntea clasamentului l-a stârnit peste limita de autocontrol şi pe Mircea Rednic. Antrenorului dinamovist i-a fost greu să discute despre echipa sa după ce a pierdut în faţa lui Dan Petrescu. A ocolit adevărul din propria bătătură, făcând şi el volte necugetate prin curtea Stelei. L-a atacat vehement pe Rădoi pentru că avea la îndemână textele deja fabricate de Borcea. Dar a depăşit cu o seducătoare lipsă de precauţie pragul declaraţiilor benigne, aducând vorba despre valize, despre meritele lui Gigi Becali în ascensiunea Stelei către Liga Campionilor. Se gândea Rednic, cu siguranţă, la valiza de la Cluj. Acuzele lui au însă nuanţa autodenunţ