Ioana Lupea: „Lui François Fillon, premierul dat exemplu de Băsescu, i se mai spune şi «omul invizibil»“.

Adept al clarităţii şi al directitudini cinice, Traian Băsescu se dedă la ambiguităţi tocmai în momentul în care avem nevoie de limpezime. Nu doar Băsescu ne vorbeşte în ghicitori, toţi actorii politici preferă discreţia sau echivocul unor mesaje clare despre ceva atât de important ca viitorul guvern. De care depinde cum vom ieşi toţi dintr-o criză care ne va lovi, mai devreme sau mai târziu, mai puternic sau mai blând.

Traian Băsescu a căzut în boala esopismului. Emite fraze sibilinice parcă special pentru a se amuza superior pe seama celor care se încumetă la interpretări aproximative. Ce se ascunde în spatele „majorităţii solide“ în condiţiile în care scorul PDL se învârte în jurul procentului de 35% sau a „criteriilor lui Sarkozy“ pentru desemnarea premierului? Ce-o fi vrut să spună, ce semnale luminoase transmite şi către cine?

Cum personajul nu are nevoie să pară misterios pentru a fi interesant, el este aşa măcar prin natura funcţiei lui publice, putem doar presupune că are o strategie postelectorală secretă, aşa cum şi-au croit una şi adversarii. Sau că planurile sale, deconspirate înainte de alegeri, nu ar fi pe placul alegătorilor PDL care-şi doresc majoritar un guvern monocolor şi pe care îi pregăteşte psihologic pentru o coaliţie, poate chiar una dezagreabilă.

Constituţia îi dă preşedintelui dreptul de a desemna un candidat de premier. Aceasta este puterea, dar şi alibiul lui Traian Băsescu. Învestit cu încrederea preşedintelui, premierul este cel care-şi va asuma răspunderea pentru viitoarea majoritate care trebuie să fie „solidă“ potrivit lui Traian Băsescu, „cea mai dorită de public, în care să se simtă reprezentaţi cât mai mulţi“, potrivit consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Pentru a fi