● TV on the Radio, Dear Science, 4AD, 2008.
În cazul (uneori regretabil, de cele mai multe ori necesar) că aţi dori să daţi de pămînt cu o formaţie americană sclifosită, am o veste proastă: cu TV on the Radio nu prea se poate. Căutaţi-le breşe, damfuri şi cusururi, întoarceţi-i pe toate feţele şi veţi vedea că domnii Tunde Adebimpe, Kyp Malone, David Andrew Sitek, Jaleel Bunton şi Gerard Smith sînt enervant de infailibili. E adevărat, eu, unul, mărturisesc că nu am încercat pînă acum cu dinamita, dar ceva mă face să cred că şi tentativa asta ar da greş. Şi nu e vorba că mai toţi criticii muzicali din lume le închină osanale (fapt deranjant în sine), nici că de trei albume încoace, mai exact de la Desperate Youth, Blood Thirsty Babes, trecînd prin Return to Cookie Mountain şi ajungînd la Dear Science domnii aceştia nu au catadicsit să dea greş, cît mai ales că dichisul lor stilistic, principiile estetice şi nonşalanţa cu care jonglează cu partituri eclectice sînt chestiuni temeinice, pe care nu prea se face să le iei în balon. Dacă mai punem la socoteală şi că fastul mediatic, melodiile de complezenţă sau hiturile de sezon nu au fost niciodată o miză pentru această trupă, veţi intui probabil că avem de-a face cu nişte intelectuali. Şi asta ar mai fi cum ar mai fi (slavă Domnului, neajunsuri sînt pentru toată lumea), numai că, vedeţi dumneavoastră, toate acele persoane mai sus menţionate sînt în stare să şi glumească pe albumele lor, să ne dea cu zăhărelul pop pe la nas sau să ne facă să dansăm. Ceea ce, îmi pare rău să admit, e de bine şi are darul să ni-i apropie şi să-i facă chiar simpatici.
Încă de la debutul din 2002, jovialul, atipicul, auto-ironicul OK Calculator se poziţiona în răspăr cu tendinţele vremii, anunţînd, dacă nu un mare nume, măcar apariţia unor muzicieni de soi. E.P.-urile care au urmat au fost întîmpinate cu căldură şi era cert că
