Critica de teatru poate să distorsioneze adevărul cu bună ştiinţă, pentru că şi în lumea scenei există grupuri de interese. Alice Georgescu este noul preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) - Secţia Română, în urma adunării generale a asociaţiei, care a a avut loc în timpul Festivalului Naţional de Teatru (1-10 noiembrie). Dan Boicea: Ce face secţia română AICT pentru peisajul teatral românesc?
Alice Georgescu: Secţia Română a AICT este o filială naţională a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, care adună, în ciuda denumirii ei, nu numai critici de teatru, ci şi istorici de teatru, cercetători în domeniu, iar în România, în mod excepţional, şi secretari literari (sunt puţin peste 100 de membri, la noi).
Este o asociaţie profesională care îşi propune să contribuie la îmbunătăţirea acestei profesii, la creşterea rolului ei înăuntrul teatrului. Ar trebui să facă la nivel local mai mult sau mai puţin ceea ce face asociaţia internaţională la nivel global, adică să contribuie la creşterea şi educarea viitoarelor generaţii de critici şi să contribuie, atât cât poate, la ameliorarea peisajului teatral în general. Mandatul de preşedinte al secţiei române a AICT este pe trei ani, persoana respectivă având dreptul la încă două mandate succesive.
“Am uneori senzaţia că scriu în van”
Are forţă critica de teatru în România? Publicul se ghidează după cronicile criticilor
Nu cred că publicul se ghidează după cronici, se ghidează cel mult după ştirile culturale care apar de obicei în revistele mai lucioase sau în coti-diane. Cred că critica de teatru se adresează unei sfere destul de restrânse - în primul rând profesiunii teatrale, pentru că cei care citesc în mod constant cronicile sunt cei care fac teatru, atunci când este vorba despre ei, dar mai aruncă o pr
