"Nu exista o fapta atat de rea incat sa nu se poata spune ceva in apararea celui care a comis-o, de aceea exista avocati". "Nimeni nu poate castiga un milion de dolari in mod cinstit". Acestea sunt doua citate celebre, ale unor avocati la fel de celebri - Melvin Belli si William Jennings Bryan care oarecum rezuma esenta avocaturii. De-a lungul vremii breasla avocatilor, fara de care nu se poate concepe un sistem judiciar echitabil, a fost confruntata cu valuri de antipatie, unele justificate, altele iscate de intamplari sau oameni care intamplator practicau avocatura si ale caror fapte au fost extrapolate spre intregul corp profesional din care faceau parte. O profesie nu foarte populara
Antipatia publica cu privire la profesia de avocat a creat, de-a lungul istoriei, situatii cel putin ciudate. Asa s-a ajuns ca in Prusia, in 1780 si in Franta in 1789 sa se incerce interzicerea exercitarii acestei profesii, insa ambele state au realizat ca justitia nu poate functiona corect fara avocati. Plangeri facute de cetateni, scrisori sau petitii comune in care se solicitau autoritatilor sa reduca numarul foarte mare de avocati au fost semnalate in Anglia si Statele Unite ale Americii in 1840, in Germania, in 1910, si in Australia, Canada si Scotia in urma cu 30 de ani.
Ostilitatea unei anumite categorii a populatiei cu privire la avocati a ajuns in Statele Unite ale Americii in punctul culminant dupa scandalul Watergate, imediat aparand pe piata zeci de brosuri care ii sfatuiau pe americani cum sa se reprezinte singuri in procese, brosuri care s-au bucurat de un real succes la public, fiind tiparite in tiraje fabuloase. Howe si Hummel, o firma de poveste
Una dintre cele mai controversate case de avocatura din America ultimilor 200 de ani a fost Howe si Hummel, care a facut furori in instante in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
William Ho
