- Editorial - nr. 212 / 20 Noiembrie, 2008 Am parafrazat, nu intamplator, celebrele versuri ale lui Radu Gyr, care i-au adus, pe vremea comunistilor, condamnarea la moarte: "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!", pentru ca, in zbuciumata viata a romanilor de ieri si de azi, au fost si sunt inca momente in care cineva trebuie sa sune "goarna", pentru ca altfel conationalii nostri mai uita ca sunt si ei participanti la "facerea lumii", ca pentru a razbi si a-si pastra un loc onorabil in concertul natiunilor este nevoie de munca si efort, de o prezenta vie si activa la faurirea oricarui act istoric, iar credinta ca timpul le rezolva pe toate este o mare naivitate. Filosofia aceasta a statului deoparte si a neimplicarii in evenimentele ce-i privesc in mod direct are insa si costurile ei . Daca noi nu ne miscam cum trebuie, altii ne-o iau inainte. Drept dovada, in momentele cruciale ale istoriei, cei care au determinat soarta romanilor au fost mereu altii. Daca nu grecii, atunci turcii, iar mai apoi rusii, evreii si ungurii. Sa ne aducem aminte nu numai de stapanirea turceasca, ci si de domnia fanariotilor, de aducerea pe tronul tarii a Regelui Carol I, la 1866, de faptul ca, dupa 1944, puterea politica a regimului comunist a apartinut evreilor si maghiarilor, romanii fiind doar paravanul sub care s-au intamplat ororile pe care acum le condamnam cu nestavilita manie proletara. De fapt nici acum, in zilele noastre, in aparent sezon de plina libertate, nu putem vorbi altfel. Conducerea societatii romanesti apartine acelorasi maini straine, care, cocotate acolo sus, nu se lasa duse pana ce nu fac Romania ferfenita. Dintotdeauna, in "istetimea" lor, romanii au dirijat astfel lucrurile sau, mai bine-zis, s-au lasat dirijati, incat de fiecare data au pierdut. Daca nu teritorii, atunci conducerea societatii, ajungand, in cele din urma, straini in propria lor tara. Din